AZALEEA STORIES
Multilingual audible short stories for children
Il Babbo Inverno e la Primavera
L'inverno governa nell'intero paese. All'improvviso, dall'aria scende un raggio giocoso, accarezzando la neve. Leggerino e timido, il bucaneve delicato spunta dalla neve... Arrabbiato, Il Babbo Inverno manda attraverso il Vecchio Tramontano e la Vecchia Neve una raffica di neve e un freddo tremendo, che inchioda il fragile bucaneve sotto la neve.
Alla chiamata del bucaneve, la Fata Primavera li corre in aiuto.
- "Ma come osi di entrare nel paese di ghiaccio?" Il Babbo Inverno urla con rabbia.
- “I raggi del sole mi chiamano per svegliare l'intero paese!” risponde la Primavera.
Furioso, l'Inverno soffia fortemente con la tramontana ed il brivido, tanto che la fragile e delicata Primavera trema di freddo e di dolore. Dai suoi occhi pieni di lacrime, una lacrima cadde sulla neve bianca. Nel luogo della lacrima, subito spunta un bucaneve.
Ancora più arrabbiato dalla resistenza della Primavera, il Babbo Inverno soffia più forte, gelo ruvido, penetrante, ferendola di più alla Fata Primavera, mentre sulle guance le lacrime correvano a rivoli. Le lacrime di Primavera si convertivano in piccoli e vispi bucanevi, violette, mughetti, crocchi viola e gialli, finché tutta la terra dominata prima dall'inverno fu coperta da una macchia di fiori delicati di primavera.
Il profumo e il tintinnio dei fiori al soffio del vento fecero la Primavera di scendere lo sguardo intorno. Vide il campo coperto di bucanevi bianchi e capannelli di fiori tinti di colori, che sghignazzavano sotto le carezze dei raggi giocherelloni del sole. Il bucaneve, il primo fiore nato dalle lacrime della Primavera, gridò: “È primavera!” La Fata di Primavera sorrise: era arrivato il suo tempo!
Grandma Winter and the Spring Fairy
Winter is the mistress of the entire kingdom.
All of a sudden, a playful ray comes down gently on the snow. Slowly, the shy snowdrop is making its way out of the snow …
Grandma Winter gets angry and she sends Uncle Winter Wind and Uncle Snow to cast their snows and freezing cold and force the frail snowdrop to stay under the snow.
Hearing the snowdrop’s cries, the Spring Fairy comes to help.
“- How dare you to enter my frozen kingdom?” Grandma Winter shouts angrily.
“- The sun rays are calling me to wake the entire kingdom to life!” Fairy Spring answered.
Grandma Winter blows a freezing winter wind furiously and the delicate Spring shivers in cold and pain. A tear comes out of Spring’s tearful eyes and falls on the white snow. A snowdrop immediately comes out on the very spot where the tear fell.
Even more furious seeing all this resistance, Grandma Winter blows even harder as a harsh, parky cold hurts the Spring Fairy more and more.
Tears gush down her cheeks and the moment they touch the ground they turn into small and gleeful snowdrops, violas, may-lilies, purple and yellow violets until all the kingdom Winter commands are covered with a colourful coat of delicate spring flowers.
The scent and sound of flowers in the gentle wind make Spring look down and around. She sees the field covered in white snowdrops and colourful groups of flowers giggling in the warm embrace of the wind and playful sun rays.
The snowdrop, the first flower born out of Spring’s tears starts shouting: It’s springtime!
The Spring Fairy smiles: her time has come!
Le Vieillard Hiver et le Printemps
Le Vieillard Hiver régnait sur toute la contrée. Soudainement, un rayon espiègle descendit des cieux en caressant la neige… Doucement, timidement, le délicat perce-neige leva sa tête au-dessus du tapis blanc… En colère, le Vieillard Hiver envoya, par le Vieux Vent du Nord et la Méchante Neige, un coup de vent glacé et un froid de loup pour empêcher le perce-neige de pousser. Alertée par ses cris, la Fée du Printemps lui vint à la rescousse.
- Comment oses-tu entrer dans mon royaume de glace? s’écria-t-il, furieux, le Vieillard Hiver.
- C’est parce que les rayons du soleil m’appellent à ranimer la nature entière ! répondit le Printemps.
Courroucé, l’Hiver souffla avec force un vent de glace, en faisant le délicat Printemps trembler de froid et de douleur. Des yeux en larmes du Printemps, une goutte tomba sur la neige immaculée. Et à cet endroit-là, un perce-neige poussa immédiatement.
Encore plus enragé à cause de cette résistance, le Vieillard Hiver souffla avec plus de force, un froid terrible, pénétrant, en blessant encore la Fée du Printemps, sur les joues de laquelle coulaient maintenant un torrent de larmes. Les larmes du Printemps se métamorphosaient, une à une, en de petits perce-neige gais, des violettes, des muguets, des crocus jaunes ou violettes, jusqu’à ce que toute la contrée dominée par l’Hiver fut couverte par un tapis multicolore de délicates fleurs printanières.
Le parfum et le cliquetis des fleurettes mues par le vent firent le Printemps regarder autour de lui. Et il vit la plaine couverte de perce-neige blancs et de bouquets de petites fleurs colorées qui riaient doucement sous le zéphyr et la chaude caresse des rayons espiègles du soleil. Le perce-neige, la première fleur née des larmes du Printemps, s’exclama : C’est le printemps ! Et la Fée du Printemps sourit : son temps était venu !
Die Winter-Frau un der Frühling
Der Winter beherrrscht das gesamte Gebiet. Plötzlich steigt aus dem Himmel ein spielender Sonnenstrahl hinab und streichelt den Schnee. Leise und scheu lugt das sanfte Schneeglöckchen aus dem Schnee hervor... Verärgert schickt die Winter-Frau die Väterchen Sturm und Schnee herab mit Schneetreiben und einem starken Frost, der das kleine Schneeglöckchen unter dem Schnee verletzen soll. Beim Schrei des Schneeglöckchens springt ihr die Frühlingsfee zur Seite.
- Wie kannst Du es wagen, in mein Eisgebiet einzudringen?, ruft wütend die Winter-Frau
- Die Sonnenstrahlen rufen mich, um das Gesamtgebiet zum Leben zu erwecken!, antwortet der Frühling.
Wütend bläst der Winter kraftvoll und eisig, so dass der schwächliche Frühling vor Kälte und Schmerz zittert. Aus den tränenden Augen des Frühlings fiel eine Träne auf den weißen Schnee. An Stelle der Träne wuchs bald ein Schneeglöckchen.
Noch wütender über den Widerstand, bläst die Winter-Frau noch heftiger und ein starker tiefer Frost breitet sich aus und verletzt noch mehr die Frühlingsfee, von deren Wangen nun Bäche von Tränen fallen. Die Tränen des Frühlings verwandelten sich nach und nach in winzige und lustige Schneeglöckchen, Veilchen, Maigläckchen, Krokusse violett und gelb, bis das gesame Gebiet, das vom Winter beherrscht war, bedeckt wurde mit einer bunten Deck von zarten Frühlingsblumen.
Der Duft und das Läuten der Blümchen bei jedem Windhauch ließ den Frühling ihren Blick in die Umgebung schweifen. Er sah das mit weißen Schneeglöckchen und einer farbigen Decke von Blumen übersäte Feld, die sangen beim Streicheln und bei jedem Atemzug der spielerischen Sonnenstrahlen. Das Schneeglöckchen, die erste Blume geboren aus den Tränen des Frühlings, ruft: Es ist Frühling! Die Frühlingsfee lächelte: seine Zeit ist gekommen!
El Viejo Invierno y la Primavera
El invierno controla toda la comarca. De pronto desde el cielo, un rayo juguetón desciende, acariciando la nieve. Lento y tímido, la campanilla blanca suave se abre camino bajo la nieve… En cólera, el Viejo Invierno ordena al Viejo de la Ventisca y al Viejo de la Nieve que mande una ráfaga de nevada y frío gélido penetrante para que haga sufrir y llorar a la fina campanilla blanca aún bajo la nieve. Al grito de la campanilla blanca, la Hada de la Primavera salta en su ayuda.
- ¿Cómo osas entrar en mi comarca de hielo? Gritaba enfurecido el Viejo Invierno.
- ¡Los rayos del sol me llaman a despertar la vida de toda la comarca!, respondió la Primavera.
Furiosamente, el Invierno sopla con las fuerzas de la ventisca congelada, que la Primavera en llanto tiembla de frío y dolor. De los ojos en lágrimas de la Primavera, una lágrima cayó sobre la blanca nieve. Y en el lugar de la lágrima, inmediatamente brotó una campanilla blanca.
Aún más furioso de la desobediencia, el Viejo Invierno sopló con mucha más fuerza, un hielo aún más arisco, penetrante, hiriendo mucho más a la Hada de la Primavera, que desde sus mejillas ahora caían goterones de lágrimas. Las lágrimas de la Primavera se convertían una tras otra en pequeñas y alegres campanillas blancas, violetas, lirios, azafranes silvestres y amarillos, hasta que toda la comarca dominada por el Invierno fue cubierta con una cobija colorida de flores finas de primavera.
El aroma y el campanilleo de las flores con el soplido del viento provocó en la Primavera a que atienda su mirada a su alrededor. Vio el campo cubierto de campanillas blancas, y los racimos coloridos de las flores, que jugaban con el aliento y caricias tiernas de los rayos del sol sonriente. La campanilla blanca, la primera flor que se engendra por las lágrimas de la Primavera, grita: Í Es primavera! Hada de la Primavera Sonríe: ya llegó el tiempo de ella.
Baba Iarnă și Primăvara
Iarna stăpânește întreg ținutul. Deodată, din văzduh, o rază jucăușă coboară, mângâind zăpada. Încet și sfios, ghiocelul gingaș se arată de sub zăpadă... Mânioasă, Baba Iarnă trimite prin Moș Crivăț și Moș Omăt o rafală de ninsoare și un ger pătrunzător care să țintuiască plăpândul ghiocel sub zăpadă. La strigătul ghiocelului, Zâna Primăverii îi sare în ajutor.
- Cum cutezi să-mi intri în ținutul de gheață? strigă furioasă Baba Iarnă.
- Razele soarelui mă cheamă sa trezesc la viață întregul ținut! răspunse Primăvara.
Furioasă, Iarna suflă cu putere crivăț de îngheț, încât plăpânda Primăvară tremură de frig și de durere. Din ochii înlăcrimați ai Primăverii, o lacrimă căzu pe omătul alb. În locul lacrimii, pe îndată răsări un ghiocel.
Și mai furioasă de împotrivire, Baba Iarnă suflă cu mai multă putere, ger aspru, străpunzător, rănind-o și mai mult pe Zâna Primăverii, de pe obrazul căreia cădeau acum șiroaie de lacrimi.
Lacrimile Primăverii se prefăceau rând pe rând în ghiocei mititei și zglobii, viorele, lăcrămioare, brândușe violete și galbene, până ce tot ținutul stăpânit de Iarnă fu acoperit cu o plapumă pestriță de flori primăvăratice delicate.
Mireasma și clincătul floricelelor la adierea vântului, o făcu pe Primăvară să coboare privirea împrejur. Văzu câmpul așternut cu ghiocei albi și pâlcuri colorate de floricele, care chicoteau la adierea și mângâierea caldă a razelor de soare jucăușe. Ghiocelul, prima floare născută din lacrimile Primăverii, strigă: E primăvară! Zâna Primăverii zâmbi: vremea ei sosise!
